Weekendul trecut am făcut un drum scurt până la Focșani, pentru parastasul de șapte ani de la moartea socrului meu. Nu mai făcusem acest drum de cinci ani, de când a murit soacra mea, și sincer să fiu, nu ne grăbim să-l repetăm prea des, pentru că nu ne așteaptă nimic acolo. Totuși, obligațiile de familie sunt obligații, așa că ne străduim să le respectăm.
După o pauză atât de lungă, am observat multe schimbări pe drum, din păcate, nu toate în bine.
În primul rând, Waze ne-a direcționat pe autostradă, apoi pe DN1B. Porțiunea dintre Ploiești și Buzău este într-o stare foarte proastă. DN1B este plin de gropi și șleauri, ceea ce face condusul extrem de neplăcut. În plus, sunt multe utilaje grele pe drum, probabil pentru lucrări la viitoarea autostradă, iar pe anumite porțiuni am avansat cu viteza melcului. Am făcut patru ore și jumătate până la destinație, deși estimasem că drumul va dura trei ore. O oră și jumătate am pierdut doar până am reușit să ieșim din București, din cauza lucrărilor de la Mogoșoaia, unde centura se restrânge la o singură bandă. După aceea, porțiunea până la Mizil a fost infernală. Pe E85 am recuperat puțin, dar per total, drumul a fost o experiență neplăcută. La întoarcere am fost ceva mai norocoși și am făcut trei ore, care este timpul nostru normal pentru această rută.
Pe toată lungimea traseului nostru nu am observat dezvoltări semnificative. Nu am văzut multe depozite sau firme noi la intrarea și ieșirea din orașe, iar numărul caselor noi e și el mic. Singurele construcții noi păreau a fi cele ale celor aterizați din străinătate, însă chiar și aici, parcă turnulețele nu mai sunt la fel de opulente ca altădată. Am văzut foarte puține case recent renovate, iar după ce treci de Mizil, pare că totul stagnează. Aceasta vine în contrast cu cifrele privind creșterea economică. Sincer să fiu, nu văd nicio creștere economică în aceste zone de-a lungul drumului; din contră, totul pare să fie în stagnare sau chiar în regres.
Totuși, au fost și schimbări în bine. Am stat la un hotel excelent în Focșani, numit Kristal – curat, elegant, cu un personal primitor – genul de hotel pe care mi-aș dori să-l văd în fiecare oraș de provincie. A fost o surpriză plăcută și am decis că, pe viitor, vom sta doar acolo când mai ajungem în Focșani. În oraș, au apărut multe sensuri unice și piste de biciclete, iar traficul nu mai era cum îl știam eu. Noroc cu Waze!
În Buzău, au apărut benzi speciale pentru autobuze, pe mijlocul drumului, exact ca liniile de tramvai din București. Drumul pentru mașini s-a îngustat puțin, dar, în ciuda acestui fapt, traficul auto a fost surprinzător de decent. Aceste schimbări le-aș trece la capitolul „îmbunătățiri”.
Cu toate acestea, impresia generală rămâne una de stagnare și înapoiere, ceea ce nu prevestește nimic bun pentru viitor.