Scriam acum mai bine de un an că am făcut analiza apei din puț, că mi-a ieșit mult mangan în apă și că e nevoie să instalez o stație de osmoză inversă ca să rezolv problema acestui mangan.
Am instalat-o. A trecut mai bine de un an și recent am schimbat consumabilele (filtrele) așa că e o bună ocazie să scriu un pic despre acest subiect.
Chestii tehnice
Există în prezent pe piață două mari tipuri de stații de osmoză inversă destinate consumatorilor casnici: cu și fără pompă de presiune. Eu am ales varianta cu pompă booster pentru că stau la casă și presiunea apei din instalație este prea mică ca osmoza inversă să funcționeze.
Pentru cei care au presiune mare la apă, respectiv 7-8 bari, se poate merge și pe varianta fără pompa de presiune. Asta înseamnă în general etajele inferioare de la bloc.
Stația de osmoză inversă pe care am ales eu este fabricată de Eco Krausen și am cumpărat-o de la eMAG. Nu știam foarte multe despre osmoza inversă atunci când am achiziționat-o și în mod sigur nu este cel mai bun model disponibil pe piață.
Este o stație dotată cu computer care ar trebui să automatizeze o mare parte din funcțiile stației de osmoză inversă. Asigură spălarea membranei de osmoză inversă la intervale regulate de timp. În plus arată cât a mai rămas din durata de utilizare a filtrelor. Ce e rău la acest computer este că toate butoanele sunt marcate în chineză. Nu a venit cu manual de utilizare și are un comportament extrem de deranjant atunci când cade curentul: la revenirea tensiunii de alimentare pornește cu câteva bipuri extrem de deranjante și de puternice. Acest fapt mă determină să nu o recomand, pentru că e supărător să facă chestia asta la fiecare sughiț al tensiunii de alimentare.
Majoritatea sistemelor de osmoză inversă destinate utilizatorilor casnici au șase etape de filtrare a apei. Sunt trei filtre înaintea pompei booster și a membranei de osmoză inversă: un filtru de polipropilenă pentru reținerea impurităților mari și două filtre cu carbon activ de granulație din ce în ce mai mică ce rețin cât mai mult din chimicalele din apă, clor și alte impurități. Urmează apoi trecerea apei prin membrana de osmoză inversă și la final un filtru cu cărbune activ cu rol de a îmbunătăți gustul apei și un cartuș de remineralizare ce adaugă minerale la loc în apa purificată. Sistemul pe care l-am cumpărat eu are suplimentar și o lampă UV cu rol de a elimina și ultimele bacterii care au reușit să treacă prin sistem până acum.
Chestia asta cu mineralele stă cam așa: membrana de osmoză inversă semipermeabila are 0.0001 microni. Prin ea trec moleculele de apă, dar reușesc să treacă și alte impurități cu molecula foarte mică. Cam 97% din impurități pot fi eliminate fără probleme prin trecerea a apei prin membrana de osmoză inversă.
În mod particular nitriții vor trece fără probleme de osmoză inversă și dacă apa dumneavoastră are foarte mulți nitriți osmoza inversă nu vă va ajuta. Nitrații sunt reținuți în proporție de circa 80%.
Pe de altă parte, în urma procesului de osmoză inversă vor fi eliminate din apă și săruri și minerale utile nouă. De aceea e importantă etapa de remineralizare a apei.
Tot ceea ce nu trece de membrana de osmoză inversă trebuie eliminat. Aceasta poate fi făcută automat, așa cum e cazul stației mele computerizate, sau poate fi făcută manual prin deschiderea unui unui robinet. Indiferent de varianta aleasă rezultatul este eliminarea apei cu impurități la canalizare. Dacă această operațiune se amână prea mult sau nu se face spălarea membranei de osmoză inversă, într-un final aceasta se înfundă și durata ei de viață va fi drastic redusă.
La o întreținere normală primele trei filtre și cele două post filtre se schimbă la fiecare șase luni. Membrana de osmoză inversă se schimbă la 1-2 ani în funcție de gradul de utilizare.
Când am făcut primul schimb de filtre am ales un set de consumabile de la filtro.ro destinat inițial stației Balance. Aceste filtre au ca particularitate echiparea cu conectori rapizi direct pe filtru. Ca atare a fost necesară operarea unor mici modificări la stația mea de osmoză inversă pentru a putea folosi pe viitor aceste filtre.
A fost nevoie să înlocuiesc câteva furtunuri ce erau prea scurte pentru utilizarea cu noii conectori rapizi iar după cartușul de post filtrare cu cărbune activat granular din coajă de nucă de cocos a trebuit să instalez un conector rapid de tip T. Toate aceste modificări au costat sub 20 RON.
Aceste modificări se fac o singură dată. Pe viitor voi putea folosi seturile de consumabile de la Filtro fără să mai fie nevoie de alte intervenții.
Instalare
Spațiul ocupat de destul de mare pentru că pe lăngă stația de osmoză inversă mai e și vasul de expansiune de 12l. Cam tot spațiul de sub chiuveta din bucătărie. Eu am preferat să apelez la serviciile unui instalator pentru că deja aveam sub chiuvetă racordurile pentru mașina de spălat vase și era destul de multă aglomerație acolo.
Partea de alimentare cu apă cuprinde patru furtunuri. Un furtun pentru alimentare cu apă rece. Un altul pentru evacuarea apei provenită de la spălarea membranei de osmoză inversă. Al treilea furtun merge la vasul de expansiune. În final, cel de al patrulea furtun merge la bateria de apă. Pentru instalarea robinetului de apă e necesar să dați o gaură cu diametrul de 10mm în chiuvetă.
Există și posibilitatea înlocuirii bateriei de bucătărie cu una cu trei căi, combinând astfel funcționarea normală cu cea de apă purificată. Se elimină astfel necesitatea de a găuri chiuveta.
Este nevoie și de energie electrică, atât pentru stația de osmoză cât și pentru lampa UV. Aceasta din urmă funcționează permanent.
Costuri. Economii realizate.
Într-un an de utilizare am schimbat două seturi de filtre. Cost aproximativ 500RON.
Noi folosim minim 10 litri de apă pe zi, atât de băut cât și la gătit. Deci minim 3650 litri de apă pe an. Rezultă un cost de 0.14 RON/litru. Hai sa zicem 0.2RON/litru, pentru ca nu am măsurat și consumul de energie electrică. Toate prețurile sunt calculate la nivelul anului 2021.
Dacă am fi folosit la gătit apa de la robinet, așa plină de mangan cum e, și am fi băut apă plată la bidoane de 5l atunci am fi avut nevoie de 360 de bidoane de apă pentru a acoperi consumul curent. Cea mai ieftină apă la bidoane pe care am găsit-o până acum e Codrii Vlăsiei la 4.04 RON/bidon (0.81 RON/litru). Luând în calcul acest preț am fi plătit pe parcursul unui an circa 1400 RON pe apă și am fi aruncat la gunoi o mulțime de bidoane din PET.
În realitate nu facem o economie chiar așa de mare pentru că bem în continuare și apă plată la PET, de la diferiți producători, urmărind să aducem în alimentație un aport cât mai echilibrat de săruri. Se mai adaugă la asta și apa minerală, cel puțin până îmi voi lua SodaStream. Cred că economisim cam 800 RON anual. Pot spune deci că în primul an am acoperit complet costul inițial al stației de osmoză inversă, ceea ce nu e deloc rău.
În plus am redus consumul de apă la PET cu peste 80%. Sute de PET-uri care nu au mai ajuns la reciclare.
Am măsurat zilele astea și consumul de energie electrică. În standby, cu pompa oprită, consumul este de 8W și este datorat în principal lămpii UV. Cu pompa pornită consumă 31W, iar la spălarea membranei de osmoză, cu pompa și electrovalva pornite consumul urcă spre 40W. În medie cam 1 kWh pe zi.
Un ultim update
Azi, 22 noiembrie 2023 stația de osmoză inversă și-a dat obștescul sfârșit. Am avut parte de ceva căderi de tensiune, cu revenit curentul 1-2 secunde, apoi căzut din nou. Din treaba asta s-a bușit computerul stației. Piuie nonstop și nu mai face nimic. Nu mai citește senzorii de debit, nu mai pornește pompa.
Pentru că între timp am reușit să mă leg la rețeaua de apă a orașului am decis să nu mă complic cu reparatul și voi renunța la osmoza inversă. Per total a fost o investiție OK, mi-am făcut treaba cu ea când a fost nevoie.
