Hai să vă povestesc despre o chestie tâmpită de care m-am lovit zilele trecute. De obicei, când lucrez, îmi place să pun un pic de muzică în surdină, atât cât să acopere zgomotele din jur. Pentru că editam niște poze vechi, m-am gândit că ar fi o idee bună să bag în playlist câte ceva din perioada în care au fost făcute acele fotografii, adică 1994-1995. Pe la jumătatea sesiunii de lucru îmi vine mie chef să pun un album care îmi aduce multe amintiri. Și aici vine surpriza neplăcută: nu am găsit deloc albumul respectiv.
Într-o primă fază, am zis ceva de dulce celor de la Tidal, crezând că au șters un album întreg. M-am mutat pe Apple Music. Nimic, șters și de acolo. Nici pe Spotify nu l-am mai găsit. Pe YouTube am găsit doar câteva piese de pe acel album, ici-colo.
Un album care a dispărut complet, în timp ce restul discografiei este intactă. E ca și cum acel album n-ar fi existat niciodată. Ciudat, mai ales că nu conținea nimic care să atragă atenția cenzurii woke, cancel culture sau altor căcaturi de genul ăsta. După această întâmplare, am trecut prin playlisturile salvate mai demult și am descoperit că multe alte piese dispăruseră și ele.
Nu sunt adeptul teoriilor conspiraționiste, dar toată această situație pare a fi o rescriere a istoriei. Este extrem de deranjant pentru mine să văd cum albume care nu au mai mult de 20 de ani vechime dispar pur și simplu, fără un motiv clar. Nu știu de ce se întâmplă asta, dar tocmai fenomenul ăsta mă determină să scriu articolul de azi. Pe deoparte vreau să vă atrag atenția asupra problemei, iar pe de altă parte vreau să vă ofer câteva soluții pentru a vă păstra piesele favorite, în cazul în care, peste câțiva ani, acestea devin imposibil de găsit.
Am avantajul de a locui la casă, care casă are un pod încăpător și uscat, pe care îl folosesc pentru a depozita tot felul de ciurucuri. Printre acestea, aveam și colecția de CD-uri, puse într-o ladă și lăsate acolo „ca să fie”. Azi m-am dus și am coborât toate aceste CD-uri și voi începe un amplu proces de digitizare și arhivare digitală a tot ce aveam pe suport fizic. Bineînțeles, am recuperat și albumul de la care a pornit acest articol, dar tot rămâne o situație neplăcută și frustrantă. E ciudat că trebuie să fac asta, în loc să mă pot baza pe comoditatea oferită de serviciile de streaming, mai ales că plătesc abonament, nu primesc nimic pe gratis.
Eu am ales următoarea abordare care, deși pare complicată, îmi oferă un compromis optim între spațiul ocupat pentru stocare și păstrarea calității muzicii din colecție.
Dat fiind că PC-urile mai noi nu au unitate optică, am folosit o unitate de BluRay portabilă, pe USB. Aveam una mai veche, am căutat-o, am șters-o de praf și o voi pune serios la treabă. Dacă PC-ul vostru nu are unitate optică va trebui să-mi urmați exemplul și să vă luați o astfel de unitate externă.
Apoi am instalat Audiograbber, un software care extrage conținutul audio de pe CD-uri, proces cunoscut în engleză drept „ripping”. Eu folosesc acest program exclusiv pentru a converti CD-urile în format WAV. Nu aplic nicio normalizare de volum și nici nu am configurat programul să elimine pauzele de la începutul și sfârșitul melodiilor.
Acest program are avantajul de a se conecta la bazele de date cu discografii și poate denumi în mod automat piesele, după reguli stabilite de utilizator. Eu folosesc de regulă formatul număr – nume piesă, pentru ca atunci când ascult un album să se păstreze ordinea de pe CD-ul original.
Dacă doriți să păstrați calitatea maximă a înregistrărilor audio și nu vă deranjează să ocupați un pic mai mult spațiu de stocare, vă puteți opri aici. Fișierele extrase în format WAV oferă calitatea maximă posibilă, fiind practic echivalentul digital al CD-ului, dar au dimensiuni mari. Eu am copiat toate aceste piese in format WAV pe un hard disk de backup și le-am pus bine.
Suplimentar am convertit muzica în format FLAC, care reduce aproximativ la jumătate dimensiunea fișierelor, fără pierdere de calitate. Pentru această conversie am folosit Fre:AC, un utilitar gratuit. Am pus fișierele FLAC pe un NAS pe care-l folosesc drept media server, ca să le pot asculta de pe toate dispozitivele din casă.
E o soluție complicată și mare consumatoare de timp dar pentru moment nu văd altă soluție.
Cumpărați-vă muzica preferată
Dincolo de tot acest deranj, lecția învățată este că, deși streaming-ul oferă acces rapid și convenabil la o mulțime de melodii, nu este întotdeauna o soluție sigură pentru păstrarea muzicii.
Așa că vă recomand să investiți în achiziționarea în format fizic a muzicii care contează pentru voi și să vă asigurați că aveți o copie digitală de rezervă. Nu vă bazați exclusiv pe platformele online; acestea pot schimba sau șterge conținutul fără avertisment. Păstrați-vă muzica preferată, fie că este vorba de CD-uri, fișiere WAV sau FLAC, pentru a vă asigura că veți avea acces la ea oricând doriți.
Fotografie de Maor Attias
