Articolul de azi de pe blog se vrea un soi de retrospectivă a lui 2024 și, la spartul târgului, câteva rezoluții pentru anul în curs.
Las în urmă un 2024 de căcat, cu multe probleme, în special legate de sănătate în familie. Pe lângă asta, mi-am condus un văr pe ultimul drum, la doar 55 de ani. A fost un an greu, care m-a stors complet.
În plus, am avut de muncă cât cuprinde și, la final de an, am ajuns efectiv epuizat. Vacanța de iarnă a fost mai degrabă o perioadă de recuperare: am stat ca o ploșniță, m-am odihnit și n-am fost în stare să fac mare lucru. A fost nevoie de pauza asta ca să-mi mai încarc bateriile.
Munca de anul trecut se va continua și în prima parte a lui 2026. Asta înseamnă, inevitabil, că proiectele personale vor rămâne în plan secundar. Voi scrie mai rar, dar sper să scriu mai bine. Am câteva articole pe care le gândesc de mult și care merită puse pe ecran.
La toate astea se adaugă și creșterea taxelor, care pune o presiune suplimentară pe bugetul familiei. E frustrant să văd câți bani îmi pleacă din buzunare în timp ce, înapoi, nu se întoarce mai nimic. Am senzația că am ajuns să muncesc pentru alții și mă întreb din ce în ce mai des dacă merită. Mă bate gândul să las totul și să plec din țară, să încep o nouă aventură.
Partea bună este că sunt sănătos și că, încet-încet, simt că am din nou energie pentru lucruri noi. Încerc să-mi stabilesc limite mai clare, să mă ocup mai mult de mine și să evit burnout-ul. Dacă eu voi fi bine, o să pot să-i ajut și pe cei din jurul meu.
Nu încep anul plin de entuziasm, dar nici pesimist nu sunt. Sper doar să fie bine.
