Am fost azi un picuț cu mașina la plimbare prin oraș. Super mișto senzația asta de oraș gol, străzile libere, una-două mașini la coadă la semafoare. Mi-am spălat mașina, nu era nimeni în fața mea la spălătorie. E zi faină de rezolvat diferite treburi prin oraș.
Mă gândeam cu ocazia asta la o chestie: dincolo de toate problemele legate de drum, de accesibilitate, de gâtuirile de trafic de la Comarnic și de la Bușteni, Valea Prahovei are o mare problemă: lipsa alternativelor.
Fie că pleci din București sau din Giurgiu, din Buzău sau în orice alt oraș din zona asta, nu prea ai unde să te duci decât pe Valea Prahovei. Dacă vrei un pic de zăpadă, ai două șanse. Sau urci în Sinaia la Cota 2000 deși e foarte puțină zăpadă anul ăsta, sau mergi în Poiana Brașov, unde și acolo e zăpadă pe sponci.
În rest rămâne avionul, Austria, Italia sau mașina și cale bătută până în Bansko. Cam atât.
Pentru cei ce aleg să-și petreacă vacanța în România orice alte stațiuni accesibile din zona de sud a țării sunt sub nivelul Văii Prahovei și al Poienii Brașov. Lipsesc posibilitățile de distracție și nu ai ce face mai mult de două zile.
Rânca? E departe și nu e decât un sat cu pretenții. Voineasa? Ciuma sindicatelor a distrus stațiunea. Păltiniș? E departe, faci până acolo cât faci până-n Poiană, cu tot cu statul în coadă pe DN1.
De la Curtea de Argeș în sus spre Vidraru e ca la țară. La fel se întâmplă mai sus de Târgoviște. Sunt pensiuni frumoase prin zonele astea, dar nu ai posibilități de distracție.
Poate la mare? Dacă ai un pic de noroc prinzi un hotel care să aibă piscină și SPA, să dospești în apă caldă. După două zile te apucă plictiseala. Ce poți să faci altceva? Vizitezi Adamclisi, dai o tură prin Cheile Dobrogei.
Și atunci rămâne Valea Prahovei și coada de pe DN1.
Poze făcute în Munții Bucegi, la Babele, în ianuarie 2004 și pe culoarul Rucăr-Bran în 2016.
